Stradivarius – Obsesii a fost cel de-al doilea spectacol din trilogia celor sincretice. A început odată cu întâlnirea dintre Alexandru Tomescu, Ana şi Paul. Ana Pepine şi Paul Cimpoieru – actori în trupa „Passe-Partout” a lui Dan Puric, sunt doi tineri şi talentaţi actori de teatru non-verbal care primesc invitaţii în multe Festivaluri Internaţionale, de unde se întorc şi cu premii pentru producţiile lor.
Conceptul care a stat la baza spectacolului aparţine Ioanei Drăgulinescu, iar costumele au fost create special pentru ei de Wilhelmina Arz.
După această fericită întâlnire au urmat sute de ore de repetiţii, care deşi istovitoare, erau impulsionate mereu de bucuria de a descoperi ceva nou şi de nerăbdarea de a prezenta publicului un spectacol unic şi desăvârşit.
Pornind de la muzica tulburătoare a Sonatelor de Eugène Ysaÿe interpretată la cel mai înalt nivel de Alexandru Tomescu, s-a dezvoltat o întreagă poveste nonverbală care a ilustrat obsesiile unui artist : teama de eşec, dorinţa arzătoare de glorie, relaţia de iubire şi ură între el şi obiectul artei sale, chinurile, îndoielile creaţiei, dar şi triumful reuşitei. Toate acestea sunt sprijinite de jocul dintre lumină şi umbră, dintre joc şi proiecţie, dintre sunet şi tăcere.
Turneul Stradivarius-Obsesii a avut un succes fulminant, graţie unicităţii sale. Este primul astfel de spectacol din România şi a fost aplaudat frenetic în 15 săli din toată ţara. La Bucureşti biletele s-au epuizat cu două săptămâni înainte de eveniment. Pentru că pagina de Facebook a lui Alexandru era asaltată de mesaje de la admiratori care nu cumpăraseră bilet şi care îşi doreau să asiste la eveniment, producătorii turneului au decis reluarea spectacolului câteva zile mai tîrziu, la Teatrul Mic.